Pe 3 iunie 2021, saloanele Jockey Club (Str. Episcopiei No. 9) au găzduit primul eveniment cultural al anului: 
lansarea volumului

Baluri în România modernă, 1790-1920

de ADRIAN-SILVAN IONESCU

Editura Vremea a acceptat cu entuziasm o carte cu acest subiect, o carte care te poartă într-o feerie a secolului al XIX-lea „cel lung” – care a debutat odată cu Revoluția Franceză și s-a încheiat cu Marele Război. Acest interval a coincis cu modernizarea ținuturilor românești, iar balurile săltărețe, muzica lui Johann Strauss tatăl și fiul și a lui Josef Lanner, interpretată de capelmaestrul Ludovic Wiest (stabilit la București încă din 1838), dansurile occidentale (valsurile, mazurcile, polcile, galopurile), toaletele de modă și bucătăria de stil francez au contribuit esențial la aceasta.

Manierele distinse, curtenia și galanteria, deprinse în capitalele europene de tinerii plecați la studii, au fost plantate cu succes, la întoarcerea lor, în solul Valahiei și al Moldovei. Dintre spilcuiții dănțuitori ai deceniilor 3 și 4 ale veacului s-au desprins revoluționarii pașoptiști și căuzașii Unirii Principatelor, făuritori ai unei țări noi, oameni de stat cu vederi progresiste. În bal se țeseau intrigi amoroase, se contractau căsătorii, se făcea politică și se rafinau moravurile societății urbane. Balurile Curții erau evenimente mult așteptate și mult râvnite de oricine era sau se credea cineva, atât în vremea domniilor Regulamentare din intervalul 1837-1859 și după Unirea Principatelor, cât și în vremea Regatului, după 1881. Prin invitarea la bal era statuată poziția respectivului personaj în societate, iar pentru soția acestuia era prilejul ideal de a-și etala toaletele și bijuteriile cele mai scumpe. Era o adevărată competiție între doamne de a se prezenta cu luxul cel mai exorbitant. De aceea, doamna, apoi regina, țării adesea încerca să pună stavilă acestor excese prin îmbrăcarea unei toalete elegante prin simplitate și gust sau prin arborarea portului țărănesc, devenit un fel de ținută de mare gală.

Departe de a fi simple petreceri mondene, Balurile Curții în vremea domniei regelui Carol I ofereau imaginea cea mai veridică a mișcării politice interne și internaționale a momentului, favorurile și disgrațiile în care se aflau unii dintre participanți, generozitatea ori cupiditatea gazdei, dispoziția sau indispoziția acesteia. 

Balul nu era doar o petrecere elitistă. Perioada Carnavalului, care ținea de la 1 ianuarie până la Lăsata Secului, era așteptată cu multă înfrigurare la toate nivelurile ierarhiei sociale, de la clasele de jos, de la mahalagii necizelați care abia așteptau să se deghizeze și să se înfiltreze într-o sală mai acătării, unde altfel nu ar fi avut acces, până la luxoasele doamne din protipendadă care abia așteptau să își etaleze noile toalete procurate de la Paris sau Viena. Balurile se țineau lanț și uneori nici nu puteai participa la toate câte erau oferite categoriei sociale din care făceai parte. Prin mersul la bal, omul de rând uita de necazurile și lipsurile cotidiene și, cu economiile adunate de-a lungul a 11 luni, se deda la cele mai mari nebunii pe care avea să le țină minte și să le relateze, cu emfază și entuziasm, tot restul anului, până la următorul Carnaval. 

O lună de zile de beatitudine în toiul iernii, de glume și pozne, de dansuri și excese culinare, de schimbare a costumului, a sălii și a mediului de petrecere îi recompensau pentru momentele neplăcute, dramatice de peste an. Și merita cu prisosință să te lași în voia acestor plăceri nevinovate care îți puteau alina durerile și te puteau înveseli, fie și pentru o clipă.Balurile se țineau lanț și uneori nici nu puteai participa la toate câte erau oferite categoriei sociale din care făceai parte. Prin mersul la bal, omul de rând uita de necazurile și lipsurile cotidiene și, cu economiile adunate de-a lungul a 11 luni, se deda la cele mai mari nebunii pe care avea să le țină minte și să le relateze, cu emfază și entuziasm, tot restul anului, până la următorul Carnaval. O lună de zile de beatitudine în toiul iernii, de glume și pozne, de dansuri și excese culinare, de schimbare a costumului, a sălii și a mediului de petrecere îi recompensau pentru momentele neplăcute, dramatice de peste an. Și merita cu prisosință să te lași în voia acestor plăceri nevinovate care îți puteau alina durerile și te puteau înveseli, fie și pentru o clipă.


După prezentarea cărții de către autor și de către d-na Silvia Colfescu, directoarea Editurii Vremea, a urmat o sesiune de autografe.

Prin implicarea Asociației „6 Dorobanți”, în cadrul evenimentului au fost prezentate câteva ținute reprezentative pentru a ilustra capitolele cărții publicate la finele anului 2020.

Galerie foto

 
Copyright © Institutul de Istoria Artei „G. Oprescu”, 2013