La începutul anilor 1930, proaspătul avocat Barbu Brezianu scria versuri și proză la revistele literare avangardiste, având deja publicat un volum de poezii în care sobrietatea provenită dintr-o veche familie de magistrați se împletea cu ermetismul profesorului admirat în liceu, Dan Barbilian. Un parfum al intelectualității rafinate își face simțită prezența și în articolele „Despre politețea lui Anton Pann” și „Ronsard sau Mărăcine?”, apărute la Revista Fundațiilor Regale (în 1934 și 1936), două eseuri de tinerețe care relevă in nuce caracterul călinescian al preocupărilor sale, prefigurându-l pe viitorul istoric de artă, adâncit în riguroase studii privind confluența literelor și artelor.
Pornind de la câteva cronici din presa anilor 1940 și de la documente de arhivă, drd. Virginia Barbu va analiza în cadrul conferinței evoluția cercetărilor lui Barbu Brezianu din domeniul muzical, concretizată într-o suită de articole apărute după anul 1953, când făcea parte din echipa de elită a cercetătorilor creată de prof. G. Oprescu la Institutul de Istoria Artei al Academiei Române. Articole precum „Două lieduri necunoscute în opera lui George Enescu” (1955), „O lucrare necunoscută – pe motive românești – de Max Bruch” (1958) și „George Enescu «desenator»” (1980), sau faptul, quasi-ignorat, al colaborării lui Brezianu cu regizorul Ion Bostan, în calitate de consultant științific, la documentarul Livenii lui Enescu (1958) sunt contribuții semnificative la istoriografia artei și muzicii românești, a căror reevaluare poate conduce la noi perspective.
Una dintre cercetările lui Barbu Brezianu aduce în atenție relația lui Constantin Brâncuși cu muzica, de la fabricarea unei viori dintr-o lădiță de fructe, până la conexiunile cu muzicienii francezi și români din mediul parizian de la începutul secolului trecut.
Evenimentul se înscrie în ciclul de întâlniri științifice bazate pe proiecția de imagini, urmată de discuții cu publicul.
.jpg){kind=link}
Galerie foto
