PROGRAM
Dr. Lucian SINIGAGLIA
Sala Comedia între teatrul particular și teatrul de stat
Dr. Daniela GHEORGHE
Sala din Sărindar – un spațiu cu multiple destinații, de la varieteu la teatrul de dramă
Dr. Marian Țuțui
Primele cinematografe din București
Dezbateri
Academia Română prin Secția de arte, arhitectură și audiovizual, în parteneriat cu Institutul de Istoria Artei „G. Oprescu”, organizează joi, 10 noiembrie 2022, simpozionul cu tema Din istoria vechilor săli de teatru și de cinema ale Capitalei. Vor lua cuvântul trei cercetători din cadrul compartimentului „Artele spectacolului” al Institutului „G. Oprescu”. Comunicările aduc în atenție aspecte inedite sau puțin cunoscute privitoare la sălile de teatru și de cinema din Bucureștiul ante- și interbelic – spații definitorii pentru cultura urbană.
În Capitală, proliferarea cinematografelor încă din perioada antebelică, iar a sălilor de teatru îndeosebi după Marele Război atestă faptul că industriile creative își găsiseră și la noi antreprenori, unii dintre ei fiind oameni de afaceri, alții – directori de companii actoricești și actori ei înșiși. Dinamica vieții culturale i-a determinat nu o dată pe acești întreprinzători să transforme săli de teatru în cinematografe sau cinematografe în săli de teatru. La fel, o sală închiriată timp de o stagiune unei trupe de revistă se putea transforma rapid, după amenajări sumare, în teatru de dramă, după cum un restaurant devenea peste noapte cinematograf.
Între succese și eșecuri, cu teatre concurând între ele, dar intrând în competiție și cu filmul, ultimul venit în lumea showbizului, putem afirma că artele spectacolului au cunoscut în epocă o veritabilă efervescență. Ea se corelează în chip natural cu procesul tot mai accelerat de occidentalizare a comunităților urbane. Practic, sincronizarea cu Occidentul era în Capitală, în domeniul scenei și al ecranului, un fapt împlinit. Astfel, teatrele se întreceau în a oferi bucureștenilor montări ale celor mai recente piese validate de bulevardul parizian, iar cinematografele ispiteau publicul cu noile producții hollywoodiene. Nici creațiile autohtone nu au fost neglijate, chiar dacă ponderea lor în repertoriu era încă redusă.
Spre sfârșitul secolului al XIX-lea și în prima jumătate a secolului XX, Capitala deprindea cu frenezie cultura loisirului. Revizitarea acestei perioade ne poate oferi o perspectivă interesantă asupra rolului pe care l-au jucat sălile de teatru și de cinema în formarea gustului audienței, dar și în modelarea artiștilor care au evoluat pe scândurile scenei ori ale căror siluete populau marele ecran.